The last one

It's January 2nd 2016, as most likely blogspot's services will also let you know, your phone, your laptop, they all contribute to you not forgetting when you are.

It's this fine day, I'm on my way to completing another sleepless cycle like so many before it, I hope I'll have less of that now. Today should be a new beginning, yet all I can think of is an ending. I haven't written anything in 2+ years so I think I'll just lay this blog to rest forever, perhaps start another in another corner of the internet. After all, many things I've written about here are over. I never expected them to have an impact as long as they did and the cycle to last as long, but I think it has finally come to an end. So for many people, prayers, hopes and wishes of a better year are in order, they expect 2016 to bring them more, bring them what they desire. I just breathe, for now I know that all things pass, and the beginning of 2016 is perhaps more of an ending for which I am grateful. Can't expect a new year to be happy, I just see it as ... there. As all the others before it and all the others coming ahead.

I hope I'll be able to sleep tonight.

See you in other parts of the internet!
Cheers. And Happy New Year

Full Moon in Pisces

Departe de a fi un post despre astrologie, totuși, astrologic vorbind, Luna Plină în Pești este cea mai ciudată și excentrică formă de manifestare a sentimentelor pe care o cunosc. Fiecare trecem prin perioade în care ne căutăm pe noi înșine și în care lumea se prăbușește, în consecință, desigur. Aveam dreptate, știi... când am scris ce am scris în celelalte posturi publicate anul trecut. Am avut dreptate în cel mai minim detaliu, iar asta mă întristează și mă înveselește în același timp. Mă întristează deoarece drumul de parcurs pe care l-am descris a fost exact pas cu pas, și dureros în același timp, iar prețul plătit pentru a găsi răspunsuri la întrebări la care puțini dintre noi ne punem problema să răspundem este uneori greu de stăpânit și acoperit. Apoi, unele întrebări nu ar trebui să le avem deloc, dar mai răspunsuri. În schimb, mă înveselește deoarece arată că am înțeles. Arată că nu a fost în van, acum, când îmi recitesc metaforele și ironiile, să cred în calea aleasă. Nu sunt sigură încă de rezultate, dar uitându-mă înapoi, perspectiva e liniară, coerentă, logică, și mai ales mult mai întreagă. E important a înțelege, rezolvă 90 la sută din problemă.
Ca un laser chirurgical folosit pentru a cauteriza răni, lasă cicatrici, dar nu mai sângerezi, iar cicatricile până la urmă sunt socoteli încheiate, rezolvate, acceptate și incorporate în totul pe care îl reprezinți. Totuși, uneori, nu merge cu laserul... mai degrabă ești tu, în bucătărie, cu o bucată de fier încins, determinare, puțin curaj, dar mai ales voința de a nu te lăsa infectat de acele socoteli lăsate să-ti ocupe sufletul și mintea mult prea mult. Cum ar fi, la un moment dat, some things are just overdue, și trebuiesc făcute.

Deci, Luna Plină, energie emoțională multă, subconștient și teamă irațională. Peștii, excentricitate, mister, instabilitate stabilă (sau haos organizat, dar puțin mai spiritual de atât). În combinație reprezintă dezastrul perfect pentru când vrei să vezi ce-i în cutia Pandorei din sufletul tău. Că, nu-i așa, suntem curioși, și.. nu-i așa, într-o relație atât de lungă precum cea cu propria persoană mai intervine monotonia, trebuie ceva distractiv din când în când.

Celebration

Why do we do this to one another, to ourselves in the end? Impulses of the moment may drive you crazy, but what if you played fair, fair to yourself and fair to others?

Why when you get out of a relationship and you suffer you try to cover your tears with another person, a donkey to bear that burden, exhibiting a happy face and lots of energy? Or on the contrary, you expose more pain than you really feel, asking for pity and destroying the others' beliefs? Why do you do that? Why do we, as humans, do that? I'll never get it and by not getting it I don't mean not understanding, but sensing it., understanding it at a whole new deep level.

Why do we hurt each other just so that we could make our suffering seem less miserable. Nobody takes responsibility for their actions at the end of a relationship, instead they choose to hit the other with all they have left. And believe me it's not a pretty sight. Take responsibility for yourself, acknowledge, heal, discover and conquer yourself. Only then can you embrace the miracle of love at its finest.

Mi-a venit inspiratia la cap.

Ai crescut, copile drag, si au inceput deja sacalii sa te sfasie pe viu, fara macar putina anestezie, vor sa-ti manance sufletul de care tii deja cu dintii de atat de multa vreme. Ai obosit si incepi sa iei decizii egoiste, decizii care sa fie in interesul tau cel mai individualist, nu pe placul sau pe sufletul tau, si asa uiti cine esti, ce vrei, uiti oameni, momente frumoase si locuri incarcate cu amintiri.


Ai devenit un singuratic si, din cand in cand, mai intalnesti cate-o persoana care sa te scoata din singuratatea ta. Iar apoi intalnesti cate-o persoana care sa-ti ofere acele comoditati si acel ajutor la care ai ravnit atat. Sau mai vin acele persoane care vor sa le faci o prioritate, promitandu-ti poate mai mult decat pot oferi, sau acelea care iti ofera totul si tu le oferi mai putin decat ai putea.


Si asa, cand esti la o rascruce de drum si ti se cere sa alegi, sa le spui ca vei alege ceva ce nu vei regreta peste ani ca n-ai facut. Intelegi ce-ti zic? E un joc, o ruleta. Nu te lasa prins de moment prea tare sau s-ar putea sa ramai acolo toata viata.

35 de grade seara si tot nimic!

I'm so bored... oh, so bored. Parca m-as indragosti de plictiseala... da, ar merge ca idee...

Cum scrie Bacovia intr-una din poeziile sale pline de romantism, "sunt cadavre prin oras, iubito". Cam asta e adevarul, toata lumea e molesita, toata lumea e atent planificata, toti au agende, programe incarcate cu aer greu de respirat, nici ei nu au habar exact ce fac. Fac planuri, ca toata lumea, merg inainte, dar pana cand? Pana cand sa ramai in moartea aceea, pana cand sa ii tragi si pe ceilalti dupa tine, pana cand...

Acesta este punctul fara de intoarcere, momentul in care renunti la restul pentru a te pastra pe tine si stii ce se va intampla? Vor vrea sa puna mana pe tine, vor vrea sa se rasteasca la tine si sa iti spuna ca gresesti, si-ti vor repeta asta pana te vei satura, iar atunci, copile, atunci vei simti o nevoie disperata de a te refugia in bratele renuntarii, de a da drumul stalpului de sustinere de care te agatasesi atat de ferm in mijlocul furtunii, stalp ce esti chiar tu, de a te lasa dus de val sa plutesti sa nu te mai gadesti la toate acele detalii dureroase din fiecare zi, detalii ce, pana la urma, iti asigura independenta si te tin in viata. Dar ce credeai ca inseamna sa ai grija de tine insuti? Sa-ti gatesti si sa faci curatenie? Aia orice dobitoc poate face, sa puna mana pe matura si sa imprastie praful prin casa. Ai idee cate nevoi ai de fapt? La un moment dat sunt coplesitoare si nu-ti mai sta capul decat la asta si sunt detalii, si ai nevoie de spatiu si timp, dar nimeni nu ti-l acorda fiindca ei deja si-au pus nevoile la o parte, se multumesc cu stadiul lesinat al lucrurilor, ei deja ... au dat drumul stalpului ... si nu le mai pasa decat ca merg inainte, barfesc si se lafaie in stagnare. E bine, e bine asa.

Da' totusi hai sa n-o lasam asa, hai sa facem ceva pentru noi, apoi pentru oamenii din jurul nostru, apoi pentru societate, daca ceea ce ne inconjoara acum se mai poate numi societate asa cum a fost ea definita si conceputa de la inceput. Nu mai urma pretentiile altora, te rog eu...