Celebration

Why do we do this to one another, to ourselves in the end? Impulses of the moment may drive you crazy, but what if you played fair, fair to yourself and fair to others?

Why when you get out of a relationship and you suffer you try to cover your tears with another person, a donkey to bear that burden, exhibiting a happy face and lots of energy? Or on the contrary, you expose more pain than you really feel, asking for pity and destroying the others' beliefs? Why do you do that? Why do we, as humans, do that? I'll never get it and by not getting it I don't mean not understanding, but sensing it., understanding it at a whole new deep level.

Why do we hurt each other just so that we could make our suffering seem less miserable. Nobody takes responsibility for their actions at the end of a relationship, instead they choose to hit the other with all they have left. And believe me it's not a pretty sight. Take responsibility for yourself, acknowledge, heal, discover and conquer yourself. Only then can you embrace the miracle of love at its finest.

Mi-a venit inspiratia la cap.

Ai crescut, copile drag, si au inceput deja sacalii sa te sfasie pe viu, fara macar putina anestezie, vor sa-ti manance sufletul de care tii deja cu dintii de atat de multa vreme. Ai obosit si incepi sa iei decizii egoiste, decizii care sa fie in interesul tau cel mai individualist, nu pe placul sau pe sufletul tau, si asa uiti cine esti, ce vrei, uiti oameni, momente frumoase si locuri incarcate cu amintiri.


Ai devenit un singuratic si, din cand in cand, mai intalnesti cate-o persoana care sa te scoata din singuratatea ta. Iar apoi intalnesti cate-o persoana care sa-ti ofere acele comoditati si acel ajutor la care ai ravnit atat. Sau mai vin acele persoane care vor sa le faci o prioritate, promitandu-ti poate mai mult decat pot oferi, sau acelea care iti ofera totul si tu le oferi mai putin decat ai putea.


Si asa, cand esti la o rascruce de drum si ti se cere sa alegi, sa le spui ca vei alege ceva ce nu vei regreta peste ani ca n-ai facut. Intelegi ce-ti zic? E un joc, o ruleta. Nu te lasa prins de moment prea tare sau s-ar putea sa ramai acolo toata viata.

35 de grade seara si tot nimic!

I'm so bored... oh, so bored. Parca m-as indragosti de plictiseala... da, ar merge ca idee...

Cum scrie Bacovia intr-una din poeziile sale pline de romantism, "sunt cadavre prin oras, iubito". Cam asta e adevarul, toata lumea e molesita, toata lumea e atent planificata, toti au agende, programe incarcate cu aer greu de respirat, nici ei nu au habar exact ce fac. Fac planuri, ca toata lumea, merg inainte, dar pana cand? Pana cand sa ramai in moartea aceea, pana cand sa ii tragi si pe ceilalti dupa tine, pana cand...

Acesta este punctul fara de intoarcere, momentul in care renunti la restul pentru a te pastra pe tine si stii ce se va intampla? Vor vrea sa puna mana pe tine, vor vrea sa se rasteasca la tine si sa iti spuna ca gresesti, si-ti vor repeta asta pana te vei satura, iar atunci, copile, atunci vei simti o nevoie disperata de a te refugia in bratele renuntarii, de a da drumul stalpului de sustinere de care te agatasesi atat de ferm in mijlocul furtunii, stalp ce esti chiar tu, de a te lasa dus de val sa plutesti sa nu te mai gadesti la toate acele detalii dureroase din fiecare zi, detalii ce, pana la urma, iti asigura independenta si te tin in viata. Dar ce credeai ca inseamna sa ai grija de tine insuti? Sa-ti gatesti si sa faci curatenie? Aia orice dobitoc poate face, sa puna mana pe matura si sa imprastie praful prin casa. Ai idee cate nevoi ai de fapt? La un moment dat sunt coplesitoare si nu-ti mai sta capul decat la asta si sunt detalii, si ai nevoie de spatiu si timp, dar nimeni nu ti-l acorda fiindca ei deja si-au pus nevoile la o parte, se multumesc cu stadiul lesinat al lucrurilor, ei deja ... au dat drumul stalpului ... si nu le mai pasa decat ca merg inainte, barfesc si se lafaie in stagnare. E bine, e bine asa.

Da' totusi hai sa n-o lasam asa, hai sa facem ceva pentru noi, apoi pentru oamenii din jurul nostru, apoi pentru societate, daca ceea ce ne inconjoara acum se mai poate numi societate asa cum a fost ea definita si conceputa de la inceput. Nu mai urma pretentiile altora, te rog eu...

And then she ruled the night.

This crammy little ol' kitchen is big enough, we didn't have to spend too much time and I just want to not know or know better, I can't decide, I can't believe it, sometimes I just don't want to see, it's easier and I don't really know if I should do something or just let time decide.


It should be time to take on some responsibilities and act as a consequence, but then again I could just sleep it over. Can I be held responsible for the people that I meet? Can I be asked to take care of each and every one of them? To be fair is not the easiest thing in the world, living a fairly honorable life isn't either. I would totally like to be honest to everybody but once more not a lot of people understand things the way I do. I can't be completely myself with you for that would mean over-exposure and delusions, my honesty is my death at times and at least I had the guts to say it. Sometimes you can't even be sure as to whether say something or just drop it dead, if there is any use in complicate your very own existence for the sake of honesty, morals, principles. That must be the secret to all this for when we will figure this one out we will truly rule our lives. Until then it's just a matter of the one we have in front of us.


I'd give all my secrets away but then again wouldn't you? I have nothing to give, I want nothing from nobody just understanding and to not be judged. Do not complicate what is yet so simple, do not fear the consequences of what has not yet happened, do not make the mistake of falling into fantasy when the world is happening around you, avoid being drawn into the whirl of the moment and keep a steady head for everything that comes into your life as to not lose the big picture.

Postul cu numarul 96.

"Like a swift summer rain when the summer isn't even here yet, shock. Not exactly soft, the thunder would scare me and I wouldn't know what to do but in the end it would matter, unlike other things, other people, other places. Maybe if this will ever come near to an end I'll start thinking about the dry-off, y'know, how long will it take me to shake off the rain and dry my clothes... skin... hair... Let it never be over."

Am ajuns pana aici cumva, Dumnezeu stie cum, as fi vrut uneori sa ajung mai departe, alteori sa raman pur si simplu intr-un anumit moment al vietii mele, stuck there hanging, dar am ajuns pana aici si merg mai departe, not matter how the music changes I'll just keep dancing.

Mi-am gatit ceva bun acum cateva zile, iar cand m-am asezat sa mananc numai bine se eliberase si bucataria de persoane. De obicei ma bucur cand am timp sa mananc singura, I really don't enjoy company in some moments, dar acum a fost diferit. Mi-as fi dorit sa fie cineva acolo care sa manance cu mine sau pur si simplu sa stea langa mine. De fapt, stii si tu cum e, nu e vorba de mancat impreuna sau de gatit impreuna cu cineva sau de a avea companie la masa ca, pana mea, e misto.. e vorba despre a avea pe cineva in viata ta caruia sa-i pese de faptul ca tu gatesti, sau te plimbi, sau speli vasele, sau ca vrei sa dormi, te asculta cand ii spui "am nevoie la toaleta" (da, suna ridicol, dar e cotidian), si poate nici macar despre asta nu e vorba in totalitate, ci despre o persoana care e atenta la tine intr-un mod placut, subtil, insesizabil, care nu trebuie nici macar sa se uite catre tine ca sa stii ca, de fapt, stie in ce mod energia ta se unduieste prin camera, stie cu aproximatie ce-ti trece prin minte, nici macar nu trebuie sa te bage in seama, si viceversa, pentru a simti ca e acolo. O persoana la egalitate, de care nu ai nevoie, dar alaturi de care poti fi tu insuti si alegi sa stai de bunavoie. E un acord tacit de cele mai multe ori, una din cele mai frumoase chestii din cate ti se pot intampla.

Da, e un post despre a fi singur, a-ti simti un spatiu al sufletului gol si privat de voiciune. Cred ca de aceea a lasat Dumnezeu pe Pamant mai mult decat am avea nevoie poate fiecare, pentru a putea alege si pentru a fi deplini in mai mult decat un singur fel.

Nu am nevoie de tine. Nu te vreau. Asta face totul cu atat mai intens. Si mai frumos.