E ciudat cum, odata cu trecerea timpului, noaptea incepe sa nu mai fie destul de larga, spatioasa temporal, pentru a acoperi toate nevoile mele, toate orele de care am nevoie pentru a face tot ce nu am facut peste zi.
Am invatat ieri seara o lectie importanta doar stand intinsa pe pat, pe burta, cu ochii inchisi si ascultand o melodie foarte ritmata. Am invatat ca daca atunci cand corpul meu aude muzica, ritmul imi intra pana-n sange, nu ma ridic de pe pat sa dansez, n-o voi mai face curand.
Ce-avem de pierdut? Nu pentru ca viata e scurta, ci pentru simplul fapt ca ne definim "in viata" si ar trebui sa demonstram acest lucru.
M-am ridicat de pe pat, am inceput sa dansez, a fost ce mi-am dorit, a trecut, dar lectia e invatata.
Cinste vietii... si cui o apreciaza la justa valoare.
No comments:
Post a Comment