Varianta I: Te-am privit de atatea ori goala si erai atat de frumoasa. Erai ca luna plina intr-o noapte de mai, ca panzele corabiilor proaspat spalate, pregatite de voiaj, ca ciresele abia coapte, doar bune de cules sau ca noaptea cea dinaintea pornirii la drum. Iti admiram formele contrastante cu mediul in care te aflai, cum coborau incet spre Infern si se inaltau peste Ceruri, in curbele lor retinand esenta fericirii, iar in supletea lor afectand in bine valoarea lucrurilor.
Dar la un moment dat ceva se schimbase, iar eu nu te mai puteam privi goala, caci te acopereai cu valul agitatiei, a stress-ului si a forfotei specifice unui nou inceput. Sau te acopeream eu, prin simplul fapt ca exist, atrag si resping... evenimente si oameni. Ce conteaza... erai acoperita. Si totusi te puteam trai ca pe o senzatie noua in fiecare zi, te puteam simti lipita de mine, de sufletul si trupul meu, suficient de puternic incat sa imi trag puterea de a spera ca intr-o zi te voi vedea din nou goala...nuda...in fata mea neputincioasa, la fel cum eram si eu de altfel ori de cate ori mi te infatisai fecioreste, pur si neprihanita.
Cand te expui lumea se invarte, faci din ziua crunta, noapte de nepretuit. Cand te expui.... lumea ingenuncheaza...
Varianta II: Te-am privit de atatea ori goala si ma gandeam ca e erezie sa vad un lucru atat de crunt. Te simteam printre degete si senzatii cum te scurgi lenta si gratioasa, asa cum doar tu stii. Si totusi te preferam invaluita in misterul vesmintelor de portelan ce-ti luau din taria vinovatiei, caci ma faceai sa ma simt vinovata de a te fi adus intr-un stadiu atat de nedrept. Nu mai erai vulnerabila, nu mai faceai fata, nu mai jubilai, iubirea mea, nu mai jubilai... si nici macar nu ma durea... eram pasiva si te priveam in gol, caci sa fac ceva ar fi insemnat sa te dezamagesc - nu stiam ce sa fac. Asa ca am asteptat ca tu sa-ti revii caci nu era momentul meu de actiune. Si acum tresari din Neatins pentru a ajunge in Senzational. Si e minunat sa te vad resuscitata, mi-ai lipsit.
Dar eu te iubesc asa cum esti, oricand si oricum esti, caci te-am acceptat deja cu ceea ce ai sa-mi oferi si cu ceea ce ai vrea sa-mi oferi, dar nu reusesti mereu. Nu astept nimic de la tine si primesc totul. Mi se pare corect. In schimb tu poate astepti ceva de la mine, dar eu... nu am ce oferi... am o singura placere... de a te fi vazut in toate ipostazele tale... goala, nuda, secata, jubiland, alergand, mergand la pas normal sau luandu-mi-o inainte.
Ti-as fi dat si un nume mai original si mai potrivit, dar oamenii in general te striga Viata. Tu... tu esti cel mai mare dar.
No comments:
Post a Comment