... or the idea of you.
E ciudat si uneori stau sa analizez, nu mi se pare normal cum te-ai strecurat atit de bine in lumea mea, piesa care lipsea parca, si inca lipseste dintr-un anumit punct de vedere. Why did you come? Where have you been? Stiu eu raspunsul: in drumul meu catre completarea puzzle-ului. Da, eu imi fac propriul puzzle acum, eu ma ridic la nivelul asteptarilor mele cind trebuie, eu am vrut cu tot dinadinsul sa fiu eu, si am ajuns. That's where you've been.
Acum unde esti? O zi fara sa fi vorbit si parca a trecut un secol, jeez, wake me up somebody! Parca dorm cind e situatia asta. Esti linga mine fara macar sa fii linga mine. Abia astept, abia te astept, te voi sufoca, ma voi bucura de fiecare farima din fiinta ta, te voi seca de tine, asta am sa fac. Ai sa fii atit de imbatat dupa ce plec incit are sa te doara capul cind te vei trezi si vei vrea mai mult. Am destul de dat.
Nu ma sufoci cum faceau ceilalti, nu-mi iei mintile, nu-mi intorci lumea pe dos, nu ma sfisii intr-o mie de fiinte si bucati de suflet, ci ma conservi, ma pastrezi, fuzionez cu tine, ma faci sa ma simt ca acasa, oriunde acasa ar fi.
Am tot zis eu ca nu-mi gasesc locul in lume... si nu stiu inca daca l-am gasit, dar tu ma faci sa ma simt ca acasa, so this must be it... for now; life is long.
Am rabdare, dar n-am vlaga. Nu-ti pot cere nimic fiindca nu-mi poti oferi nimic. Deja te am, deci am totul. Imi continui drumul catre acel ceva ce-l caut de ceva vreme si aproape l-am gasit, iar tu nu imi pui piedici, nu ma faci sa simt ca am totul cu tine, sunt cu picioarele pe pamint, nu traiesc in nori de cind constientizez starea in care sunt, tu-mi pasesti alaturi. Tu-mi pasesti alaturi...
No comments:
Post a Comment