Sa stii c-am invatat sa zbor. Si zbor, in fiecare zi mai departe, cu fiecare fum de tigara mai usor, cu fiecare respiratie rece mai repede. Imi bate inima si asta nu e lucru nou. Dar lucru nou e ca acum o si simt, dar nu simt inima - organul, simt sufletul. Da, exista, in lumea mea exista si tind sa cred ca e lumea reala, de fapt nu tind, ci chiar cred ca e lumea reala.
Zbor, si am vrut ca tu sa stii asta, am vrut sa iti dedic unul din zborurile mele catre Nou. Poate intr-o zi ti-l voi dedica.
Gata, nu-mi mai pot taia aripile cum au facut-o inainte, acum sunt libera, zbor si fara aripi, zbor cu Fiinta. E alegerea mea daca sa ramin la sol ori ba. E alegerea mea... si aceasta e mare lucru. Gindesc si simt si inchid ochii, e cel mai frumos sentiment, e un sentiment desigur, ma invirt intr-o frenezie de ceaiuri, tigari, vorbe si concluzii.
Acum e vis si atunci imi tine spate, ma sprijina. N-am uitat nimic, dar nici nu vreau sa mi-amintesc. Scriu Paradoxul asa cum il vad si imi formez propriile concepte. Nimeni nu-mi poate lua lumea, e a mea, si sunt egoist de mindra de asta. Cum pot coexsita egoismul si mindria? Who knows, maybe it's just a coincidence. I don't believe in coincidences like I don't believe in coffee or Coke.
Alunec acum, nu mai zbor, am renuntat putin caci ar putea sa ma faca dependenta. M-as putea prabusi, desi nu cred in prabusiri irecuperabile. De aceea merg inainte.
Noapte buna, sper ca vei citi asta si intr-o zi de maine.
No comments:
Post a Comment