Saturday, April 24, 2010

Vedere le cose diversamente


Varianta I: Te-am privit de atatea ori goala si erai atat de frumoasa. Erai ca luna plina intr-o noapte de mai, ca panzele corabiilor proaspat spalate, pregatite de voiaj, ca ciresele abia coapte, doar bune de cules sau ca noaptea cea dinaintea pornirii la drum. Iti admiram formele contrastante cu mediul in care te aflai, cum coborau incet spre Infern si se inaltau peste Ceruri, in curbele lor retinand esenta fericirii, iar in supletea lor afectand in bine valoarea lucrurilor.

Dar la un moment dat ceva se schimbase, iar eu nu te mai puteam privi goala, caci te acopereai cu valul agitatiei, a stress-ului si a forfotei specifice unui nou inceput. Sau te acopeream eu, prin simplul fapt ca exist, atrag si resping... evenimente si oameni. Ce conteaza... erai acoperita. Si totusi te puteam trai ca pe o senzatie noua in fiecare zi, te puteam simti lipita de mine, de sufletul si trupul meu, suficient de puternic incat sa imi trag puterea de a spera ca intr-o zi te voi vedea din nou goala...nuda...in fata mea neputincioasa, la fel cum eram si eu de altfel ori de cate ori mi te infatisai fecioreste, pur si neprihanita.

Cand te expui lumea se invarte, faci din ziua crunta, noapte de nepretuit. Cand te expui.... lumea ingenuncheaza...


Varianta II: Te-am privit de atatea ori goala si ma gandeam ca e erezie sa vad un lucru atat de crunt. Te simteam printre degete si senzatii cum te scurgi lenta si gratioasa, asa cum doar tu stii. Si totusi te preferam invaluita in misterul vesmintelor de portelan ce-ti luau din taria vinovatiei, caci ma faceai sa ma simt vinovata de a te fi adus intr-un stadiu atat de nedrept.
Nu mai erai vulnerabila, nu mai faceai fata, nu mai jubilai, iubirea mea, nu mai jubilai... si nici macar nu ma durea... eram pasiva si te priveam in gol, caci sa fac ceva ar fi insemnat sa te dezamagesc - nu stiam ce sa fac. Asa ca am asteptat ca tu sa-ti revii caci nu era momentul meu de actiune. Si acum tresari din Neatins pentru a ajunge in Senzational. Si e minunat sa te vad resuscitata, mi-ai lipsit.

Dar eu te iubesc asa cum esti, oricand si oricum esti, caci te-am acceptat deja cu ceea ce ai sa-mi oferi si cu ceea ce ai vrea sa-mi oferi, dar nu reusesti mereu. Nu astept nimic de la tine si primesc totul. Mi se pare corect. In schimb tu poate astepti ceva de la mine, dar eu... nu am ce oferi... am o singura placere... de a te fi vazut in toate ipostazele tale... goala, nuda, secata, jubiland, alergand, mergand la pas normal sau luandu-mi-o inainte.


Ti-as fi dat si un nume mai original si mai potrivit, dar oamenii in general te striga Viata. Tu... tu esti cel mai mare dar.

Friday, April 16, 2010


My days pass empty and I just watch them go as though I were just an observer. But when you're there, I get involved.

Take me away, 'cause I just don't wanna stay and the lies you make me say are getting deeper every day. (Oasis - All Around The World)

Miine am o lucrare importanta de dat si se pare ca inca nu sunt pregatita. Oricum voi trece ca gisca prin apa pe linga ea, precum ploaia ocoleste un oras, dar nu-mi fac griji, m-am obisnuit de ceva vreme sa ma arunc cu capul inainte, fie ce-o fi. E ma bine, nu-mi da timp sa realizez cite risc si de ce, imi doar timp sa actionez, iar spontaneitatea actiunilor ma ajuta sa o scot la capat mereu. Desigur, le mai gindesc si eu inainte, dar nu destul incit sa apuc de a ma teme. Frica a devenit un termen atit de efimer incit transparenta sa ma lasa complet curajoasa. La exterior. Be stupid, take chances e una din devizele mele preferate, dar mai adaug take the time to wonder. I love stupid decisions, they make me fly. Stupid decisions often take to great achievements, at least for the moment.

Fiecare avem un tipar in viata pe care-l urmam, in sensul ca unele lucruri se repeta constant in decursul anilor, iar atentia la aceste tipare si gasirea de solutii personale ajuta la rezolvarea conflictelor cu propria persoana, ceea ce nu asigura rezolvarea unei probleme, dar asigura linistea interioara si armistitiul cu tine insuti. Sunt un produs al societatii contemporane scapat de sub control si ma mindresc cu asta. Sunt un artificiu al umanitatii eliberate de povara constringerii, ceea ce ma duce pe anumite drumuri nebatute, necunoscute si nemaiauzite, ca sa nu mai pomenesc de anormale, considerind ca normalitatea este relativa sau chiar inexistenta. Am plecat catre noi tarmuri, am lasat tarimuri imbelsugate in urma si am ales sa creez eu astfel de tarimuri, dar mai bune. Imbelsugat nu inseamna neaparat bun. Am puterea de a modifica, de a sanctifica si de a observa. Ce legatura au acestea intre ele? Doar produsul muncii mele va putea arata aceasta, iar produsul muncii mele este departe de a fi inceput sa se arate intru totul.

Gindeste-te la mine cind ti-e greu, cind ti-e bine, cind ai vrea sa ma nimicesti si cind ai vrea sa ma ridici pe-un piedestal, caci ranchiuna-ti distruge omenia, gindurile negre iti sunt induse excesiv de catre tine insuti, iar iubirea-si face loc zilnic prin multimea de probleme pentru a se apropia de tine. Doar... daca ti-ai pastra si tu pozitia, in loc sa te indepartezi. Nu te teme, sunt aici, si chiar daca n-as fi, as fi tot aici. Just open those God damn eyes, will you?

Ploaia spala totul, este eterna purificatoare a acelui produs compus din ectoplasma a fiecaruia dintre noi, numit suflet. Lasa ploaia din viata ta sa-ti deschida ochii, sa te spele de demonii ce ti-ai creat singur sau ce ti i-a creat viata cu ajutorul altora sau a evenimentelor. Viata are acest dar de a se folosi de oameni sau evenimente pentru a te ridica sau a te dobori. Tu fii bun cu ea si explica-i ca pentru tine ploaia va fi mereu salvarea ta, iar risul, stergatorul tau de parbriz, permitindu-ti astfel sa-ti vezi de drum. Tu fi-i prieten chiar daca ea te va trada uneori, tu tine de persoana ta cu inversunare, iar dupa ce ai realizat aceasta da-ti drumul...de pe culmile senzatiilor... pentru a cadea in prapastia sentimentelor... si a spera ca vei ajunge vreodata sa-i atingi profunditatea, caci acest lucru e cel mai greu intre toate.