Da dove ho cominciato

Ed eccomi qua, di nuovo notte - un nuovo articolo scritto alle 2 di notte. A volte mi pare di avere una vera ossessione per questa ora, mi piace, m'incanta, mi fa sentire sìccome fosse soltanto l'inizio della notte, la fine della serata. Magari l'ora perfetta per andare a letto. Ma io no, io ci sto ferma sulle posizioni, dicendomi che sono da sola. Eh bhè, ho appena saputo che non lo sono.
Analizziamo un pò la situazione: il ragazzo che fino a qualche mattinata fa lo consideravo il mio fidanzato, anche se non mi sembrava magari il termine adatto, si è andato oggi senza nemmeno salutare; chiarifichiamo un pò le cose: lui mi piace, gli voglio bene, vado a letto con lui, ma alla fine lui è sempre lontano, una cosa che nessuno di noi può cambiare, e per lo meno pure io ho realizzato il tipo di relazione che abbiamo. Allora ... avendo questi dati conclusioniamo che lui se ne fotte già, che è stuffo della situazione magari. O forse il suo internet è caduto. Tutto dipende da come mettiamo le cose, da come preferisco io a guardarle. Le cose, ovviamente. Questo mi fa sentire da sola, molto da sola. E da dove trarmi allora la forza di guardare sorridente avanti quando non ho pratticamente nessun sostegno su questo lato della mia vita?
Ed Ecco La Risposta! Tutti i miei amici ... loro sono il mio sostegno ... loro che mi apprezzano per ciò che sono e non ciò che loro vorressero che io sia, loro che mi vedono esattamente così, senza maschere, non perché mi mostro io così ma per il fatto di voler vedere la vera me. Voi ... voi siete i miei bambini ...
E tu? Tu perché non puoi fare lo stesso di loro? ...
E allora ... dove mi trovo? Mi trovo esattamente all'inizio, alla Genesi della mia esistenza, la vera meta della vita: ritornare nella cula per poter osservare l'evoluzione.

Avem Timp...

Avem timp pentru toate.

Să dormim, să alergăm în dreapta şi stânga, să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,

avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,

avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,

avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele,

avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,

avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,

avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,

avem timp să primim lecţii şi să le uităm după aceea,

avem timp să primim daruri şi să nu le înţelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.

Când să facem şi asta murim.

1.(in memoriam Octavian Paler)
2.(this one's for you...)

Din rabdarea Timpului si intelepciunea Mintii

Morcheeba
1. Stop chasing shadows, just enjoy the ride.
2. I've gained the world and lost my soul; maybe it's 'cause i'm getting old.
3. Rome wasn't built in a day.
4. It ain't gonna hurt now if you open your eyes.
5. Don't stop just yet, we've got the world looking in our window.
Anonymous
6. Keep all your light in the dark.
7. Adevarul umbla intotdeauna cu capul spart.
Oasis
8. They try hard to put me in my place and that is why I gotta keep running. The future is mine.
9. Someday you will find me caught beneath the landslides.
10. You're gonna miss me when I'm not there, you know I don't care.
11. If I am to fall will you be there to applaud or will you hide behind them all?
12. If I had to go in my heart you'll grow and that's where you belong.
13. Will you be there when I get back?
14. I'm outta time.
A-HA
15. You'll never see me complain, I'll do my crying in the rain.
Pendulum
16. All I believe and all I've known are being taken from me back at home.
17. Feed the fire, break the vision, throw your fists up, come on with me.
18. Do your worst when worlds collide, bring no surprise.
Shout for England
19. Come on. I'm talking to you - come on if you think you're hard enough.
20. These are things I could do without.
Fort Minor
21. 10% luck, 20% skill and 100% concetrated power of will.
ATB
22. There's no contemplating, it's all negotiating.
23. I can't find the answers to all the questions inside, some things just are the way they are.
Greg Laswell
24. This one's for the torn down, the experts at the fall, come on friends get up now you're not alone at all.
25. This one's for the ones who stand, for the ones who try again, for the ones that need a hand, for the ones who think they can.
26. I'm only left to wonder why I try. It comes and goes in waves.
The Smiths
27. There us a light that never goes out.
Pain
28. My mind is playing tricks on me, I'm not as stable as I used to be.
JeSuis ♀
29. A fi un prieten adevarat inseamna a pretui pe cineva si-n alte zile in afara de Pasti, Craciun si ziua lui.
30. Put some soul into what you say.
31. Adevarata arta de a iubi nu consta doar in a simti, ci si a stii sa astepti.
32. You don't need a reason for stupidity.
33. Eu nu ma contrazic cu cine nu e dispus a se contrazice cu mine.

(more to follow/va urma)

On my way to extinction

E ora 2 si am intrat in bloc chiar la timp, inainte ca ploaia sa inceapa sfasietoare sa urle in noapte, eliberata de noptile caniculare ca o fecioara eliberata de indoieli. Eram cu Ea, radeam ca nu aveam cheie sa intram in casa. Si a inceput, draga de ea, ploaia, sa faca galagie, sa ne arate ca e mai puternica. Tocmai de aceea am avut puternicul impuls de a iesi afara si a ma opri acolo, in locul cel mai expus, a ma aseza pe asfaltul aflat la capatul rabdarii in genunchi, ghem, si a ma lasa purtata la voia intamplarii de fenomen. Cum zicea melodia, I'll do my crying in the rain. Si cat as fi vrut sa fac asta. Dar eram cu ea, asa ca totul s-a petrecut intr-o lume paralela, a mea. E pacat ca am ajuns sa ma pricep atat de bine in a face asta... fara ca Ei sa observe. Si nici macar nu stiu de ce as fi facut-o, probabil au unii dreptate cand spun ca e adolescenta, sau probabil am eu dreptate cand spun ca adolescenta e un domeniu total separat. Ma consider un om normal, doar ca ma compar cu media de varsta pe Romania ceea ce nu e tocmai ... bine, sa zicem. Dar daca nu ma pot compara cu media de varsta a tinerilor ... aici deja e un fapt ce nu ma mai priveste in mod direct.

Am realizat un lucru important astazi: inainte ma puteam bucura de lucrurile simple asa cum ma bucuram de cele mari, de aceea imi permiteam sa fiu nebuna fiindca daca era sa pierd ceva, pierdeam totul sau nimic; dar m-a ajuns din urma vremea in care ar trebui sa realizez ca sunt momente in invalmaseala asta in care lucrurile simple ma tin in loc si nu sunt de ajuns, iar daca vreau sa fac vreo miscare in vreo directie oarecare, trebuie sa fiu constienta ca nu-mi mai permit sa risc in stil 'totul sau nimic'. Asta ... doar daca vreau. Si trebuie sa decid repede daca vreau si ce anume vreau.

. punct si de la capat .

I feel a new beginning arising and if you know what that means... well then you have an idea of what life is about, mainly. The end of an era is crashing onto my shoulders like spines on the most fragile skin, piercing the endlessness of optimism. Nothing lasts forever, maybe that's the lesson I must learn.
My inner self is tormented by this urge to do something, just because I don't have enough strength to carry on. Such as a wise song once said, "standing still could be the best move you ever made".

Like chains on my throat, swords in my chest, rocks at my feet... I can't move...
I don't feel sorry for anything. Just for the fact that people around me who love and care about me feel the effects of my state of soul. But if they want to, they'll wait 'till I'm done.


Don't hold me, don't feel sorry for me, don't even try talking to me, it'll prove pointless in the end. Let me be and be glad if you get to see me a moment or two out of my shell. It's the most I can bear.


Asculta mai multe audio Muzica

Captivity

Statuie veşnică zîmbind
Pe aripile timpului
Arzînd.
Caută-ţi sufletul dispărut
Odata cu el.
Dă-ţi lanţurile amintirilor jos,
Fă-ţi zîmbetul să radieze
din chipul veşnic spre apus întors.
Nu mai plînge, copila mea,
Eşti doar la început.
Căci săbiile ce te vor secera
Se îndreaptă-acum spre tine.
Tu fă-ţi scut de înţelepciune
Şi arme de blîndeţe.
Alege să traieşti
În veşnică tinereţe.

(pentru tine, cu drag)

Round and round, the circle spins anyway...

3 iunie 1991, ora 3:49, Spitalul Odobescu. O mama gafaia pentru ultima contractie ce va finaliza nasterea unui copil.

3 iunie 1991, ora 3:50, Spitalul Odobescu. Dupa o palma asa ca de inceput, un copil s-a facut auzit pentru prima data in lumea aceasta. Cu ochii acoperiti de putinul par ce-i acoperea capul, a fost spalat si dus in cresa, alaturi de ceilalti copii, unde i s-a atasat, conform regulamentului, o banda pe manuta.

3 iunie 1991, ora 3:51, Spitalul Odobescu. Interventia ce o va tine pe proaspata mama pe masa de operatii pentru urmatoarele 6 ore incepe. Nasterea usoara a lasat in urma complicatii. Acum incepe lupta dintre viata si moarte.

3 iunie 1991, candva dimineata, aceeasi locatie. Doctorul ii transmite proaspatului tatic conditia sotiei sale: daca trece noaptea, va trai. Daca nu, soarta n-a fost de partea ei.

20 august 1992, Brebu Nou, Caras-Severin, candva dupa pranz. Tatal moare in urma unui infarct.

Care e concluzia? Daca proaspata mamica nu trecea noaptea, copilul cui ar fi ramas nou-nascutul? N-a fost sa fie, dar fiti fara grija - n-a plecat unul, a plecat celalalt. Cineva tot pleaca in final ... plecarea e schimbare, e curaj, e nou. Uneori e mai bine, dar mereu cu un pret.

Zile de carton

Am plecat ieri cu autubusul 15, ca in fiecare zi, de la scoala. Dar inainte am mers si pana-n mall, ca fetili. Cautam naiba stie ce. Important e ca mai aveam ambitie sa caut ceva. Era sec in autobus, stii? Asteptam ceva, dar am renuntat vazand ca orice stare as avea, autobusul tot pe acelasi traseu va merge, trenul tot va fluiera, taxi-urile tot vor trece pe galben, iar sirenele ambulantelor tot atat de tare vor cutremura bulevardele. E o senzatie stranie, sa-ti dai seama ca unele zile sunt pur si simplu de carton, uscat si sec, zgarios, abraziv aproape. Prin acea senzatie nu trece nimic, nici macar cea mai luminoasa raza de iunie, cel mai duios zambet de prieten, cea mai dulce mangaiere de mama. Mi-am facut curaj sa privesc dincolo de pelerina de carton ce acoperea ziua si nu am vazut mare lucru, caci privirea-mi era deja prea absorbita de oras. Imi furase sufletul pentru cateva minute. Parca nu mi-a lipsit, ca si cand n-ar fi fost niciodata acolo, iar cand l-am primit inapoi i-am spus "did you enjoy the ride?"

And the cardboard day crippled into tiny bits of plastic tears that climbed up my cheek and filled my eyes with the reality of emptyness. Dream on, baby, dream on.