Exilul presupune singuratate care poate deriva din izolare fiindca te simti instrainat datorita incertitudinilor care deriva din indoielile pe care le-ai simtit in momentul in care ai descoperit intaia oara dubiul.
Vezi tu, e doar o insiruire de cuvinte cu o mare legatura intre ele, caci Subtilitatea cu care se intortocheaza aceste notiuni, derivate pana la urma, intr-o panza densa ce te poate inalta pe cele mai abrupte culmi ale cunoasterii de sine, a intelegerii lumii ce te inconjoara la un nivel subconstient magnific, constitutiv, va face orice fiinta cognitiva de pe suprafata Universului sa tremure de frica, sa se prabuseasca, sa se simta neputincioasa si complet dezorientata in fata unei asemenea minunatii. Cu totii avem nevoie de fiecare din aceste stari, aceste cutremurari, pentru a putea vedea mai departe de ceea ce credeam ca suntem, in interior, si pentru a fi mai constienti de ceea ce ne inconjoara urmatoarea data cand iesim din casa si intalnim ochi ai unor straini ce ascund povesti la fel sau poate mai dureroase decat ale noastre, sau, poate, mai fericite. Fiecare duce o lupta grea, nu vei intelege niciodata asta decat privind catre tine, iar apoi, poate, mai departe.
Cum te astepti sa fii unic, sau macar (daca te multumesti cu asta) sa fii vazut ca fiind unic, daca tu nu intelegi aceste reguli fundamentale ale sufletului tau, reguli grele de tipul "primesti testul, apoi ti se spune lectia"?
Si asta e Vitae si asta te invata ea, cum sa le faci pe toate pe un fundament solid, plin de incertitudini (gauri), cu intelepciune derivata din dubii (franturi), dar pe care vei sti mereu cum sa pasesti pentru a-ti proteja picioarele.
Singuratatea. Singularitatea. Exilul.
No comments:
Post a Comment