Departe de a fi un post despre astrologie, totuși, astrologic vorbind, Luna Plină în Pești este cea mai ciudată și excentrică formă de manifestare a sentimentelor pe care o cunosc. Fiecare trecem prin perioade în care ne căutăm pe noi înșine și în care lumea se prăbușește, în consecință, desigur. Aveam dreptate, știi... când am scris ce am scris în celelalte posturi publicate anul trecut. Am avut dreptate în cel mai minim detaliu, iar asta mă întristează și mă înveselește în același timp. Mă întristează deoarece drumul de parcurs pe care l-am descris a fost exact pas cu pas, și dureros în același timp, iar prețul plătit pentru a găsi răspunsuri la întrebări la care puțini dintre noi ne punem problema să răspundem este uneori greu de stăpânit și acoperit. Apoi, unele întrebări nu ar trebui să le avem deloc, dar mai răspunsuri. În schimb, mă înveselește deoarece arată că am înțeles. Arată că nu a fost în van, acum, când îmi recitesc metaforele și ironiile, să cred în calea aleasă. Nu sunt sigură încă de rezultate, dar uitându-mă înapoi, perspectiva e liniară, coerentă, logică, și mai ales mult mai întreagă. E important a înțelege, rezolvă 90 la sută din problemă.
Ca un laser chirurgical folosit pentru a cauteriza răni, lasă cicatrici, dar nu mai sângerezi, iar cicatricile până la urmă sunt socoteli încheiate, rezolvate, acceptate și incorporate în totul pe care îl reprezinți. Totuși, uneori, nu merge cu laserul... mai degrabă ești tu, în bucătărie, cu o bucată de fier încins, determinare, puțin curaj, dar mai ales voința de a nu te lăsa infectat de acele socoteli lăsate să-ti ocupe sufletul și mintea mult prea mult. Cum ar fi, la un moment dat, some things are just overdue, și trebuiesc făcute.
Deci, Luna Plină, energie emoțională multă, subconștient și teamă irațională. Peștii, excentricitate, mister, instabilitate stabilă (sau haos organizat, dar puțin mai spiritual de atât). În combinație reprezintă dezastrul perfect pentru când vrei să vezi ce-i în cutia Pandorei din sufletul tău. Că, nu-i așa, suntem curioși, și.. nu-i așa, într-o relație atât de lungă precum cea cu propria persoană mai intervine monotonia, trebuie ceva distractiv din când în când.
No comments:
Post a Comment