Unele momente in viata parca iti umbresc linistea, iar altele desi sunt facute pentru a te ingropa in disperare, criza de timp, lucruri marunte, dar esentiale, de facut, griji, stress, nu fac decit sa-ti lumineze calea si sa iti arate incotro trebuie s-o apuci.
Cind vine momentul sa pleci pentru prima data de acasa pentru a-ti construi o viata unde crezi ca vei fi mai multumit, te uiti totusi ce lasi in urma ta. Plinsete, dureri, controverse, certuri, situatii neplacute... dar si prieteni, momente frumoase, in care te-ai simtit in siguranta, familia care de bine de rau ti-a facut un ceai cind ai fost racit si ti-a suportat crizele cind ai trecut prin momente de indoiala fata de tine insuti sau fata de toti cei pe care ai crezut ca ii cunosti si te-au invatat pina la urma cum sa nu mai ai incredere in vorbe, lasi in urma liceul, scoala generala, parcurile in care te-ai plimbat sau ai chiulit, barurile in care te-ai plimbat nopti la rind, rind pe rind, in fiecare weekend, prietenii de familie care ti-au dat o piine cind n-ai avut, computerul pe care ai facut nopti albe doar ca sa vorbesti cu anumite persoane ce ti-a facut placere...
Vine acel moment in viata cind iti iei amintirile intr-o cutie memorabila, trei haine intr-o valiza, speranta in buzunare si pur si simplu pleci. Asa.
No comments:
Post a Comment