Play me a song...

Era o melodie ce o știam odată, se numea ’Maybe tomorrow is a better day’.. poate avea dreptate, acum știu doar că în acea vreme îmi plăcea să o ascult pentru valoarea ce o dădeam fiecărei zi în care seara mă așezam în pat și îi faceam evaluarea: a fost o zi bună, nu a fost.. acum am învățat să nu mai judec zilele, căci fiecare zi este la fel și diferită în același timp. Uneori simt că am prea multe siguranțe, alteori mă confortez cu gîndul că e bine așa cum e. M-am resemnat oarecum și refuz să mă adaptez pe de altă parte, căci consider că fac ceva deosebit zilnic: trăiesc. Am înțeles că nu e important cum a trecut fiecare zi în parte atîta vreme cît am un pat în care să îmi odihnesc creierii epuizați, prea obosiți de altfel să mai judece zile, ci doar destul de capabili la acea oră să mulțumească purtătorului și unei entități ce ne depășește că a mai reușit odată, a mai ajuns încă o zi la momentul mult așteptat: liniștea.

Mai era și o vorbă: nu e important ce fac în viață, important e să fac acel lucru oricare ar fi el. Este unde mă aflu eu acum, fac ce trebuie să fac, ce e necesar, dar niciodată nu trăiesc cu gîndul că ar fi deosebit de important acea acțiune a mea la nivel cotidian. Cred că fraza se referea la faptul că tot ce facem zi de zi va fi important într-o zi din viitor.

Acum mă pregătesc, dar nu sunt sigură pentru ce anume. Lupt și voi lupta acum pentru bătălia finală dintr-o zi însorită cu furtuna zîmbind de după cortine, așteptînd răbdătoare să-și spună replica finala, ca apoi victoria să poată aplauda mulțumită, sau înfrîngerea să proiecteze pe fețele tuturor propriul rîs ironic plastificat, încremenit pe vecie. Va conta. Mult. Sper să conteze și diferența pentru care bănuiesc că mă pregătesc. Măcar să știu că am încercat, iar dacă totul a fost în van, atunci așa să fie, dar eu să nu apuc să văd vidul de final.

Încă o melodie... do you think I’m special, do you think I’m nice, am I bright enough to shine in your spaces?...deci, sunt? E ironică fraza, evident, dar e o întrebare pe care aș pune-o unor persoane ce le-am întîlnit pe parcusul întregii vieți. Mai tîrziu în melodie spune ’I know I could never face someone that could sound like you’, ar fi un semn de alarmă pentru o persoană inteligentă. E o atenționare subtilă, poate cu iz jignitor, poate și cu iz ironic, dar cu continuarea lăsată să se înțeleagă de la sine. Pot să vă trezesc? Pot? Vă pot spune unde ați greșit fără a mă înțelege greșit? Nu prea pot.