3 iunie 1991, ora 3:49, Spitalul Odobescu. O mama gafaia pentru ultima contractie ce va finaliza nasterea unui copil.
3 iunie 1991, ora 3:50, Spitalul Odobescu. Dupa o palma asa ca de inceput, un copil s-a facut auzit pentru prima data in lumea aceasta. Cu ochii acoperiti de putinul par ce-i acoperea capul, a fost spalat si dus in cresa, alaturi de ceilalti copii, unde i s-a atasat, conform regulamentului, o banda pe manuta.
3 iunie 1991, ora 3:51, Spitalul Odobescu. Interventia ce o va tine pe proaspata mama pe masa de operatii pentru urmatoarele 6 ore incepe. Nasterea usoara a lasat in urma complicatii. Acum incepe lupta dintre viata si moarte.
3 iunie 1991, candva dimineata, aceeasi locatie. Doctorul ii transmite proaspatului tatic conditia sotiei sale: daca trece noaptea, va trai. Daca nu, soarta n-a fost de partea ei.
20 august 1992, Brebu Nou, Caras-Severin, candva dupa pranz. Tatal moare in urma unui infarct.
Care e concluzia? Daca proaspata mamica nu trecea noaptea, copilul cui ar fi ramas nou-nascutul? N-a fost sa fie, dar fiti fara grija - n-a plecat unul, a plecat celalalt. Cineva tot pleaca in final ... plecarea e schimbare, e curaj, e nou. Uneori e mai bine, dar mereu cu un pret.
No comments:
Post a Comment