"Like a swift summer rain when the summer isn't even here yet, shock. Not exactly soft, the thunder would scare me and I wouldn't know what to do but in the end it would matter, unlike other things, other people, other places. Maybe if this will ever come near to an end I'll start thinking about the dry-off, y'know, how long will it take me to shake off the rain and dry my clothes... skin... hair... Let it never be over."
Am ajuns pana aici cumva, Dumnezeu stie cum, as fi vrut uneori sa ajung mai departe, alteori sa raman pur si simplu intr-un anumit moment al vietii mele, stuck there hanging, dar am ajuns pana aici si merg mai departe, not matter how the music changes I'll just keep dancing.
Mi-am gatit ceva bun acum cateva zile, iar cand m-am asezat sa mananc numai bine se eliberase si bucataria de persoane. De obicei ma bucur cand am timp sa mananc singura, I really don't enjoy company in some moments, dar acum a fost diferit. Mi-as fi dorit sa fie cineva acolo care sa manance cu mine sau pur si simplu sa stea langa mine. De fapt, stii si tu cum e, nu e vorba de mancat impreuna sau de gatit impreuna cu cineva sau de a avea companie la masa ca, pana mea, e misto.. e vorba despre a avea pe cineva in viata ta caruia sa-i pese de faptul ca tu gatesti, sau te plimbi, sau speli vasele, sau ca vrei sa dormi, te asculta cand ii spui "am nevoie la toaleta" (da, suna ridicol, dar e cotidian), si poate nici macar despre asta nu e vorba in totalitate, ci despre o persoana care e atenta la tine intr-un mod placut, subtil, insesizabil, care nu trebuie nici macar sa se uite catre tine ca sa stii ca, de fapt, stie in ce mod energia ta se unduieste prin camera, stie cu aproximatie ce-ti trece prin minte, nici macar nu trebuie sa te bage in seama, si viceversa, pentru a simti ca e acolo. O persoana la egalitate, de care nu ai nevoie, dar alaturi de care poti fi tu insuti si alegi sa stai de bunavoie. E un acord tacit de cele mai multe ori, una din cele mai frumoase chestii din cate ti se pot intampla.
Da, e un post despre a fi singur, a-ti simti un spatiu al sufletului gol si privat de voiciune. Cred ca de aceea a lasat Dumnezeu pe Pamant mai mult decat am avea nevoie poate fiecare, pentru a putea alege si pentru a fi deplini in mai mult decat un singur fel.
Nu am nevoie de tine. Nu te vreau. Asta face totul cu atat mai intens. Si mai frumos.
2 comments:
Hm, fara acel "de care nu ai nevoie" (de ce sa n-ai? ce sens are daca poti si fara?), si eventual fara referintele la Dumnezeu, as fi zis ca-i foarte frumos spus. Dar m-a enervat prea rau acum postul precedent acum.
Vroiam sa fac referire la partea spirituala a lucrurilor doar. :)
Post a Comment